You are here: Home > EDITORIAL Când taxa bate cota
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Search

SAPTAMANALUL - ANCHETA

Când taxa bate cota

E-mail Print PDF

Asistăm, în ultima vreme, la tot felul de analize, care de care mai pertinente, referitoare la gradul fiscalității din România. Și, din păcate, cu o superficialitate dezarmantă, toate „energiile” acestor șezători mediatice sunt canalizate pe nivelul cotei de impozitare: o mențin, o cresc, o scad, o înlocuiesc cu o impozitare progresivă? Foarte puține dezbateri însă pe substanța în sine a regimului fiscal, și anume modalitatea efectivă de dimensionare a bazei impozabile pe care așez această cotă.
Pentru că degeaba mențin cota unică și nivelul acesteia de 16%, dacă modalitatea practică de stabilire a bazei impozabile a profitului este una tot mai restrictivă, cu tot mai multe constrângeri privind admiterea la deductibilitatea fiscală a unor cheltuieli. Un studiu de analiză fiscală comparativă nu foarte complicat, pornind de la aceeași rată a rentabilității unei afaceri, ne poate demonstra că un nivel de 16% al cotei de impozitare poate avea o tentă confiscatorie mai pronunțată chiar decât unul de 25%, pe măsură ce corecțiile fiscale aplicate profitului contabil – în vederea determinării și dimensionării profitului fiscal – sunt cu atât mai agresive.
Un sistem fiscal „prietenos” cu mediul de afaceri se structurează nu doar pe un nivel decent al cotei de impozitare, dar, mai ales, pe repoziționarea într-un nou context fiscal a restricţiilor impuse de limitele de deductibilitate fiscală, specifice în cazul multor cheltuieli din categoria celor integral nedeductibile sau cu o deductibilitate limitată (parţială). În sens contrar, mediul de afaceri se va confrunta cu efectul pervers al creșterii mascate a cotei de impozitare, prin limitarea admiterii la deductibilitatea fiscală a unor cheltuieli ale firmelor. Iar lucru acesta poate fi constatat de oricine pune față în față două situații financiare identice din punct de vedere contabil și aplică regulile fiscale de admitere la deductibilitate fiscală a cheltuielilor de acum, să zicem cinci ani, față de cele din prezent – aici, să recunoaștem, recenta scutire de la impozitare a profitului reinvestit e chiar o măsură benefică, deși cu o aplicabilitate limitată atât ca timp, cât și ca incidență privind mijloacele fixe achiziționate ce se pot califica pentru aplicarea scutirii.
Astfel, cred că se impune însăși schimbarea conceptuală a admiterii în sine la deductibilitatea fiscală a cheltuielilor unei firme, în sensul permiterii acesteia dacă respectivele cheltuieli sunt efectuate în scopul organizării, funcţionării, promovării şi dezvoltării activităţilor economice ale firmei, şi nu – ca în prezent – exclusiv în scopul obţinerii de venituri impozabile. Practic, aș propune lărgirea sferei de admitere la deductibilitate fiscală a tuturor cheltuielilor care sunt efectuate în scopul businessului și care, implicit, concură la realizarea acestuia, mai ales având în vedere că unele cheltuieli nu se cuantifică, direct şi imediat, într-o legătură de cauzalitate privind obţinerea de venituri suplimentare.
În sens contrar - mai ales pe fondul unei legislații fiscale intruzive, extrem de volatilă și insuficient structurată – nu este exclus ca preocupările a cât mai multor contribuabili să se orienteze către manipularea bazelor impozabile, prin identificarea și promovarea unui sistem al deductibilităţilor fiscale „ascunse” sau „aparente”, denumite – în unele accepţiuni – şi pseudo-deductibilităţi fiscale. Fără a fi reglementate conceptual ca atare, pe fond este vorba de promovarea unor regimuri fiscale de favoare (cauzate inclusiv de relativizarea liniei de demarcaţie dintre legal şi ilegal), de facto prin intermediul unor proceduri operaţionale „intra legem”, care să permită „fuga de impozitare”, dar cu încadrarea (chiar dacă discutabilă!) în „marja de eroare” a referenţialului normativ.
Și, da, cred că ar trebui să se renunțe și la cota unică. Dar aceasta nu ar trebui înlocuită cu o impozitare progresivă pe tranșe – așa cum se vehiculează tot mai des - ci cu una regresivă. Mai direct spus, cu cât obțin un profit mai mare, cu atât cota de impozitare să fie mai mică (evident, pe tranșe ale profiturilor). Astfel,  se încurajează fenomenul de declarare voluntară și de scoatere la suprafață a bazelor impozabile, că tot ne văităm peste tot de amploarea fenomenului de evaziune fiscală; ori, evaziunea fiscală tocmai asta presupune, sustragerea de la declararea fiscală și, în consecință, de la plata impozitelor datorate. Iar, pe măsură ce costul fiscal nu va mai remunera, în mod corespunzător, riscul eludării sarcinii fiscale, în mod evident dimensiunea fenomenului evazionist se va reduce. Altfel, în continuare unii își vor muta banii prin intermediul mecanismelor off-shore (mai mult sau mai puțin legale, dar asta e o altă discuție) iar alții, mai rudimentari și cu mai puțină știință de carte, își vor înregistra în contabilitate facturi în care se consemnează operațiuni fictive, emise, de regulă, de etnii conlocuitoare din diferite zone ale țării.
Sursa: Capital.ro

Comments

avatar Feter
0
 
 
Iaca ce opinie are piurtenel meu din Berlin(!!!)Am votat si eu NU. Desi, zic eu, sunt cam liberal. De ce? Pai 10% din 1000 e 100, 10% din 10.000 e 1000. Unuia mai amarat ii raman de 10 ori mai putini bani. Asta asa teoretic. Aici ajunge parca(?) pe la 40%.E important, dar mai importante sunt alte masuri fiscale: neimpozitarea profitului reinvestit, deducerea integrala a tuturortcheltui elilor efectuate pentru obtinerea profitului si multe altele de acest gen. Pentru salariati sunt o serie de alte masuri pe care ti le pot insira dar sunt mult prea multe. Declaratie de venituri depune aici anual toata lumea, desi nu sunt toti obligati, dar daca e bine facuta, dupa doua trei saptamani e posibil sa primesti inapoi o gramada de bani din impozitul deja platit. Exista softuri in comert pentru completarea declaratiei si firme specializate care iti fac declaratia de impozit pentru ca e greu sa cunosti toate reglementarile curente de impozite. Toata lumea pastreaza chitantele de peste tot, pentru ca nu stii daca nu cumva, candva, o sa-ti foloseaca. Chitantele se ataseaza la declaratie si un lucrator de la finante care are si el la dispozitie un soft performant socoteste instantaneu daca rama de ochelari cumparata cu chitanta nr .se scade sau nu din venitul brut. Spre exemplu,navetistilor care fac naveta cu masina li se socoteste 0,25 centi de Km pentru primii 6 km.(dus intors) si 0.20 centi pentru restul, egal citi sunt. Pentru asta, se stie exact cati km ai de acasa pana la serviciu pe o ruta calculata ca fiind media intre rapida si economica. Acum fiindca a crescut pretul la benzina, daca se mentine asa, anul viitor vor adauga la la banii deja calculati pentru anul asta un coeficient de marire. O sa zici ca e complicat, dar nu e de loc si totul functioneaza foarte bine daca cunosti reglementarile care sunt in vigoare in anul fiscal respectiv. Se scad din venitul de impozitat si sumele pe care le dai pensii alimentare pentru copii sau pentru parintii batrani cu venituri mici si alte o mie de cheltuieli marunte.Toate astea se scad din venitul brut si impozitul pe ce ramane se aplica diferentiat in functie de marime. Daca declaratia e bine facuta poti primi sume de multe sute de euro ca diferenta, care iti intra automat in cont. Sunt si multe alte chichite dar toate sunt in avantajul intreprinzatori lor sau al angajatilor.
Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
Cancel
Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
 
Banner

Dosarul Primarului

EDITIE SPECIALA

Banner
Banner
Banner
Banner

Ads on: Special HTML