You are here: Home > DEZVALUIRI Muncitori la Zeus şi Conarg, taximetrişti la Valentin - Cum au ajuns sclavi la ţigani?
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Search

SAPTAMANALUL - ANCHETA

Muncitori la Zeus şi Conarg, taximetrişti la Valentin - Cum au ajuns sclavi la ţigani?

E-mail Print PDF

Citiţi mărturiile cutremurătoare a două dintre victimele de la Ferma Sclavilor! Un reportaj zguduitor, acasă la doi fraţi maltrataţi, umiliţi şi abuzaţi sexual de ţiganii din Berevoeşti.

Revoltă! Nimic altceva nu îți poate trece prin minte atunci când stai față în față cu bărbații care au scăpat din infernul de la Berevoeşti. Cândva oameni ca noi toți ceilalți, cu serviciu, cu familie, astăzi transformați în legume. Abia dacă mai pot vorbi coerent, iar trupurile firave le tremură din toate încheieturile. Au rămas cu trauma bătăilor, a umilințelor și a celei mai cumplite terori la care au fost supuși. Victime ale torturii la care au fost supuşi de nişte țigani abrutizați care abia pot desluși literele și cifrele. Niște suboameni care nici măcar nu conștientizează ceea ce au făcut.

Într-o comună din sudul județului se află o construcţie căreia cu greu îi poţi spune casă. Este locuința fraților Ionuţ şi Cristian Bratu. Foști taximetriști la compania Valentin şi foşti muncitori în construcții la firmele Zeus și Conarg, cei doi au picat în plasa țiganilor de la Berevoești când au rămas fără serviciu. Au crezut că a dat norocul peste ei când şi-au găsit de muncă. În schimb, au ajuns sclavii ţiganilor luni de zile.

 

  • „M-au bătut cu ciocanul pentru că nu am vrut să le fac sex oral”
  • „M-au târât cu calul prin sat ca pedeapsă că nu am putut munci”

 

 

„Când leșinam de la atâta muncă, pentru că nu primeam mâncare, ne înviau cu apă”

Ionuţ şi Cristian au ajuns victime ale reţelei terorii după ce ţiganii s-au folosit de pretextul că au nevoie de oameni la munca cu ziua pentru lemne și transportul acestora și chiar le-au promis o sumă frumușică. Cum amândoi rămăseseră fără loc de muncă, oferta le-a venit mănușă. Numai că acolo aveau să cunoască iadul pe pământ. Fratele cel mare, Ionuț, pare cel mai traumatizat, cu sechele vizibile, atât fizice, cât mai ales emoționale. Vorbește greu, iar încheieturile mâinilor și ale picioarelor păstrează încă urmele loviturilor cu ciocanul. Pedeapsă pentru că s-a ținut tare și s-a împotrivit abuzurilor sexuale. „M-au bătut cu ciocanul, pentru că nu am vrut să le fac sex oral” - spune Ionuţ. Şi este imposibil să nu-ţi dea lacrimile când îl auzi şi când te gândeşti prin ce a trecut. A fost bătut, înviat cu apă și ulterior abandonat în centrul comunei, de teamă că le va muri în curte. Dar, din nou, nimeni n-a văzut și nu a auzit nimic. Pentru că în comuna condusă cu mână de fier de primarul Proca singura lege care pare să funcţioneze este legea tăcerii. Când asculți ce povestește un bărbat în toată firea, altădată un om normal ca noi toți, ți se face pielea găină. Abia dacă au ce mânca, pentru că nu mai sunt buni de muncă și lumea nu îi mai cheamă cu ziua la una la alta prin sat. Trăiesc într-o sărăcie lucie, care sfidează orice logică. Nimeni nu îi ajută. Autoritățile locale, deși cunosc povestea, n-au ridicat un deget să le vină în ajutor. Cel mai grav este că acești oameni au rămas cu niște sechele grave. Emoțional și moral sunt distruși, iar coșmarul le revine de fiecare dată când cineva le trece pragul:

„Au venit după noi și aici. Dacă nu opreau oamenii care treceau cu mașinile, ne luau cu forța. Nici nu știu ce să vă spun, uitați-vă cum am ajuns. Nici de vorbit nu mai pot vorbi bine, nici de mișcat nu mă mai mișc bine. Am fost bătut, m-au legat de cal și m-au târât prin tot satul. Să mă dea exemplu. Toată lumea a văzut, se știa, toți știau, dar nimeni nu avea curaj să zică nimic. Fratele meu era la altă familie. El nu a pățit chiar așa ca mine, a rezistat mai mult. Când leșinam de la atâta muncă, pentru că nu primeam mâncare, ne înviau cu apă. Până când ultima dată nu mi-am mai revenit. Îi auzeam cum vorbeau între ei să mă lase undeva lângă stația de maxi-taxi din comună, pentru că, dacă mor, le fac lor probleme. Așa am scăpat atunci. M-au lăsat noaptea abandonat acolo. Apoi am ajuns la Pitești” - a povestit Ionuț în vreme ce îi tremura trupul. Fratele mai mic, Cristian, abia dacă a îndrăznit să spună câteva vorbe. Repeta întruna, parcă numai pentru el, că trebuie să plece la București, să vorbească cu cineva de la o asociație. Abia rupe câteva cuvinte și privește numai în jos, simțindu-se parcă vinovat de drama lor.

Ieri meseriaşi lăudaţi de tot satul, azi handicapaţi emoţional şi fizic

Vecinii abia acum au aflat de drama celor doi. Știau că au avut o viață dură, dar nu îşi imaginau ce au trăit în iadul de la Berevoești. Au rămas de mici fără părinți. Au fost patru frați în familia Bratu, capul familiei fiind ofițer al Armatei Române. Când părinții au pierit într-un tragic accident, erau copii și au rămas în grija bunicii. La scurtă vreme după tragedie, fratele cel mare a înnebunit și a murit la spitalul din Vedea îngropat de autoritățile locale. Tot satul vorbeşte că a înnebunit de durere când a aflat că i s-au stins din viață părinții. Sora, la ceva vreme, a plecat de tot din județ și s-a căsătorit undeva prin județul Timiș. Au rămas numai Ionuț și Cristian acasă cu bunica la Lunca Corbului. Au învățat o meserie și au lucrat o vreme în construcții. Meseriași buni, lăudaţi de toată lumea - după cum ne-au povestit vecinii. Au lucrat la Zeus, la Conarg, dar și în afara țării. Voiau să strângă bănuți ca să repare casa bunicii. Numai că și de această dată soarta le-a jucat feste. Iar acum au rămas ai nimănui, pentru că sunt nefolositori, așa bolnavi cum sunt. Traumatizați, bărbații ar face orice să își revină şi vorbesc despre drama lor cu rușine. Lumea îi ajută cu câte o oală de mâncare, dar nu îi pot ajuta și vindeca emoțional după traumele supraomenești la care au fost supuși.

„Am rămas şi fără bani, şi fără maşină”

Deși abia grăiește, Ionuț Bratu ne-a povestit cu mândrie că a fost taximetrist. A vorbit cu bunica, pe vremea când aceasta trăia, să vândă o bucată de pământ ca să cumpere o mașină și să muncească amândoi în taximetrie. Bunica le-a îndeplinit dorința, că doar pe ei îi mai avea numai că - povesteşte Ionuţ - a rămas și fără mașină, și fără bani. „O sută de milioane am plătit patronului de la Valentin pentru o mașină. Mai trebuia să îi dau douăzeci și gata luam mașina. Numai că atunci a murit bunica și a trebuit să cheltuim pentru înmormântare. Și de atunci, gata cu taximetria” - susţine Ionuţ Bratu. Acesta spune că nu a făcut acte, pentru că nu s-a gândit că cineva poate minți așa, pe banii lui. Patronul firmei de taximetrie Valentin, acolo unde au lucrat cei doi frați ca taximetriști o scurtă perioadă, susține faptul că nu știe nimic de povestea cu mașina: „Am auzit de ei după multă vreme după povestea asta cu Berevoeștiul. În rest, nu știu nimic. Ei au lucrat la noi o perioadă, apoi au plecat la OK, dacă nu mă înșel. Despre povestea asta cu mașina este prima oară când aud. Să spună cui au dat banii, ce au făcut, nu știu nimic” - ne-a declarat Valentin Corandi. Ca o ironie a sorţii, în momentul în care a fost alungat de ţigani şi a ajuns la Piteşti cu maxi-taxi, mai mult mort decât viu, a fost recunoscut de un coleg taximetrist în stația de pe strada Câmpineanu. Acesta l-a luat și l-a dus la Spitalul Județean Pitești, de unde a fost anunțată și poliția. Se întâmpla acum un an.

Strigător la cer! Primarul Drăgan: „Deocamdată, nu avem soluţii să-i ajutăm”

Parcă toată lumea este surdă și oarbă la ceea ce s-a întâmplat cu cei doi. Autoritățile locale, prin vocea primarului, susțin cu seninătate că nu au soluții, cel puțin deocamdată. Culmea, primarul Gheorghe Drăgan se şi laudă că i-a chemat să muncească în folosul comunității ca să îi poate ajuta cu ceva bănuți. Poate domnul primar nu a observat că cei doi frați Bratu abia dacă mai pot vorbi, dar să muncească cu ziua prin comună.

În fața tragediei fraților Bratu cuvintele de alinare nu își au rostul. Ce le poți spune unor bărbați de 35 și 28 de ani transformați în niște trupuri suferinde și ușor umblătoare? Cei doi au nevoie de un bun psiholog care să încerce să le șteargă amintirile unui coșmar greu de imaginat pentru orice om normal. Un psiholog care să îi ajute să treacă peste trauma și umilințele la care fost supuși, de la înviatul cu apă fiartă și rece, de la amintirile fizice ale bătăilor cu ciocanul peste tendoane, de la târâtul cu calul prin tot satul, până la abuzurile sexuale. Sigur, ar fi necesară o evaluare medicală, o alimentație sănătoasă, și în niciun caz hrană din boabe fierte așa cum au mâncat toată iarna trecută, după ce au reuşit să scape din infernul de la Berevoești. Ar trebui multe pentru frații Bratu din Lunca Corbului, dar mai ales mila și compasiune pentru semenii noștri, pentru că, dacă vom alege să tăcem și să trecem peste acest subiect doar așa, ca informație, atunci cu toţii ne facem vinovați de soarta lor.

Comments

Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
 
Banner

Dosarul Primarului

EDITIE SPECIALA

Banner
Banner
Banner
Banner

Ads on: Special HTML