You are here: Home > EDITORIAL Nebunul, Pragmaticul și Femeia...
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Search

SAPTAMANALUL - ANCHETA

Nebunul, Pragmaticul și Femeia...

E-mail Print PDF

Retrospectiva săptămânii cu cele mai elocvente personaje

Sperând că și dumneavoastră faceți același lucru, eu obișnuiesc să citesc cu mare plăcere retrospectiva săptămânii de tip pamflet pe care Iulia Bădulescu, sub sigla Bitpress.ro, o face pentru fiecare ediție de luni din „Ancheta” (vezi azi pagina 10). M-a bătut nu doar o dată gândul să copiez modelul, în alt stil și cu o abordare mai puțin ironică, dar nu m-au motivat nici evenimentele, nici personajele, nici cheful de muncă. Ediția asta n-am mai zis însă pas, venindu-mi pofta de scris de la trei personaje politice pe care, paradoxal, nu le-aș fi catalogat aproape niciodată ca fiind de natură să mă inspire: Cornel Ionică, Șerban Valeca și Georgiana Drăghici.  Ș-acum pe rând...

Nebunul.

Primarul Piteștiului a luat foc după difuzarea unui material de promovare a orașului Mioveni, lansând în spațiul public un discurs pro-Pitești extrem de explicit, la limita dintre frustrare și agresivitate. Stați că nu zic de rău... În esență, scandalul s-a declanșat după ce colegii de la financiarpress.ro au difuzat un material în care prezentau Mioveniul lui Ion Georgescu ca fiind centrul lumii, elementul de referință al evoluției județene, Mecca administrațiilor publice din România. Toate informațiile difuzate de financiarpress.ro despre Mioveni, luate bucată cu bucată, erau perfect reale. Tonul necesita puțină lămâie, dar asta este strict o chestiune de gust. După difuzarea materialului respectiv, cea mai puternică reacție a venit neașteptat  din partea primarului din Pitești. Virulent, revoltat, Cornel Ionică a postat un mesaj public prin care critică dur articolul, considerând că orașul reședință de județ este neîndreptățit de astfel de prezentări, în care expune avantajele Piteștiului și în care apără imaginea municipiului său pe eșafodul județean.

 

Pentru publicul detașat de culisele administrative și politice, mesajul lui Cornel Ionică are o logică simplă și nu necesită descifrare. Pentru publicul mai conectat la respectivele culise, nuanțele sunt mult mai importante decât conținutul. Astfel, este cunoscut faptul că la nivel politic, în organizația PSD din care și Cornel Ionică face parte, colegul de la Mioveni Ion Georgescu este liderul formal și informal cu cea mai mare forță de penetrare în interiorul structurii de partid. Să vorbești de rău despre Mioveni în organizația PSD Argeș este ca și cum ai fluiera în biserică. Să cataloghezi „comunitatea Mioveni” ca fiind un cartier mediu al Piteștiului  e ca și cum ai țipa în vuvuzelă. Cunoscând aceste date ale problemei, cunoscând firea pătimașă a lui Ion Georgescu când vine vorba de Mioveni și perfect conștient de ce ar putea declanșa, Cornel Ionică a luat vuvuzela și nu s-a mai oprit până nu și-a vărsat năduful, silindu-i pe cei de la Facebook să ia în calcul introducerea unor limite de semne la rubricile de comentarii. Detalii despre poveste găsiți câteva pagini mai încolo. Ce remarc eu însă, pentru a doua oară în ultimul an, este un element-cheie în descifrarea personajului Cornel Ionică. Primarul Piteștiului, pe care nu-l putem suspecta (încă) nici de gândiri strategice complexe, nici de abilități analitice peste medie, dezvăluie totuși treptat o calitate nativă pe care rar o întâlnești în politica județeană: bărbăția.

 

Indiferent dacă are sau nu o origine de natură instinctivă, involuntară, necizelată, această bărbăție de care vorbesc – un  mix de orgoliu, curaj, inconștiență – schimbă oarecum dinamica scenei locale. Am remarcat-o mai întâi anul trecut, când primarul Ionică a fost - după mult timp - primul om politic care și-a băgat, cu fermitate, picioarele în tracasările, agresiunile și bălăcărelile unui anumit personaj din fauna locală, asumându-și o tăvăleală publică de câteva luni bune în locul compromisurilor, făcute în trecut, de oameni cu funcții mai importante decât a lui, de scârba scandalului sau de frica isteriilor. Semnalul dat de fermitatea lui Ionică s-a răspândit rapid, cu sete, în întreg mediul public și a marcat sfârșitul unei epoci de circ. La câteva luni distanță, Cornel Ionică se aruncă aparent cu aceeași inconștiență într-o trântă publică și sparge a doua cutumă, cea cu fluieratul în biserică, deschizând portița unor tipuri variate de dezbateri și reacții, cu bătaie lungă în timp. Dacă nu le va putea susține cu performanțe administrative și politice cel puțin egale cu ale colegului de la Mioveni, va fi pierdut. Dacă însă, prin reacția avută, a ridicat neoficial o mănușă pe care are și banii, și forța administrativă să o țină sus, competiția se anunță distractivă. Ca și la Mioveni, și la Pitești, lucrurile mari ar putea fi făcute nu neapărat din strategie, ci din mândrie și încăpățânare. Cât timp Mioveniul mai are doar de băgat căldură în trotuare, Piteștiul are un potențial de creștere care, bine gestionat, s-ar putea dovedi salvator pentru omul care îl conduce. Până la acest potențial viitor, eu privesc cu tot mai multă atenție personajul pe care, în piesa de săptămâna trecută – apreciind că cititorii noștri au proporția metaforei – îl voi numi Nebunul.

Pragmaticul.

Mergând mai departe, prezența premierului Grindeanu în Argeș a ținut capul de afiș al evenimentelor publice, vizita domniei sale presupunând un mixt de întâlniri instituționale, economice și administrative. Dacă întrebi astăzi pe cineva de ce a venit Grindeanu în Argeș și ce înseamnă asta pentru județ, nimeni nu poate pune punctul pe i, cu subiect și predicat, evenimentul fiind pe cât de mediatizat, pe atât de lipsit de substanță.  Îmi permit, în acest context de ambiguitate, să lansez următoarea clarificare: a venit pentru că Șerban Valeca a trebuit să salveze (a treia oară) Institutul de Cercetări Nucleare. Împachetată frumos ca vizită de lucru, descălecarea lui Grindeanu a fost glonțul prețios de pe țeava ministrului argeșean de a scoate ICN-ul, pe care îl iubește cu pasiune, din rahatul economic către care se îndreaptă cu brio, nu din vina institutului sau a performanțelor lui, ci din cauza unor factori macro, independenți de eforturile specialiștilor de la Mioveni. Acuzat de apatie politică, de frigiditate electorală, de un „je m'en fiche” total față de problemele de canalizare ale primarilor, Șerban Valeca se dovedește a fi și în mandatul actual tehnocratul chinuit să facă politică pentru a-și proteja domeniul de activitate și parlamentarul mai eficient, pe probleme punctuale, decât jumătate dintre discursioniștii pe care îi conduce la un loc.

Istoria nescrisă a platformei ICN – FCN, supraviețuirea acesteia în ultimii 20 de ani, este legată de numele lui Valeca. De momente-cheie în care închiderea Institutului a fost revocată noaptea, de trocuri politice, de ușile deschise cu piciorul. Prins de problemele actuale ale institutului în funcția de ministru - departe de știința publică și chiar de cea a partidului său - Șerban Valeca a mai scris un episod. În spatele ușilor închise, Sorin Grindeanu i-a privit în ochi pe cercetători și angajați și le-a arătat cu degetul secretarul de stat adus special ca să le trimită banii în cont. Sobru, sec, frigid electoral, Valeca a privit și el către sală. He did’it once again. Este clar ca lumina zilei, de ani buni, că senatorul iubește Institutul invers proporţional decât politica, dar a înțeles că - fără cea din urmă - primul nu poate fi salvat. Pentru asta, ca un manager aplicat, stă la poze de grup cu personaje colorate, străine disciplinei lui personale, se târăşte la zile de comune, ține discursuri populiste opuse gândirii lui tehnice. Îl și văd, după venirea lui Sorin Grindeanu, fumând al treilea pachet de țigări pe treptele parlamentului și gândindu-se că a meritat să împartă oliviera, la bufet, cu Bacalbașa. Vin banii de care ICN-ul are nevoie să supraviețuiască. Îl voi numi, în piesa de săptămâna trecută, Pragmaticul.

Femeia.

Jurnalist la origini, actual manager al postului Absolut TV, soție de deputat, Georgiana Drăghici a fost prezentă săptămâna trecută într-o emisiune a postului pe care îl conduce, ca invitată a omului de presă Gheorghe Smeoreanu. Remarcam, câteva zile mai târziu, un articol în care moderatorul emisiunii cataloga discuția cu Georgiana Drăghici ca fiind cea mai frumoasă declarație publică de dragoste. Din curiozitate jurnalistică, dar mai mult din cea de femeie, am urmărit atent înregistrarea. Primul statut, și anume cel de jurnalist, m-a îndemnat să cred că Georgiana Drăghici - fiind un comunicator bun, exersat - a păcălit ochiul și urechea și că sinceritatea, apreciată de gazda sa în articol, este doar rezultatul abilităților de mai sus. În respectiva emisiune, invitata vorbește despre imunizarea în fața materialelor de presă, despre viața de familie cu deputatul Mircea Drăghici, despre resursele personale folosite ca sistem de apărare și despre momentele de ispită. La final, am închis filmarea și am stabilit că Georgiana Drăghici m-a făcut. Am înțeles ce spunea ea într-un punct în care – la fel ca și moderatorul – am simțit că s-a produs un declic, că a uitat de sticlă și a început să vorbească atât de liber, încât a transmis o stare de spirit. Gheorghe Smeoreanu a rezonat cu invitata sa pe problemele legate de modul în care mizeriile din lumea presei ajung să implice copiii și familia în general. Eu am rezonat în punctul în care Georgiana Drăghici vorbește despre ispita de a răspunde la fel de agresiv, prin instrumentele media pe care le ai la îndemână, acestor atacuri și despre lupta dintre furia de azi și conștiința faptului că mâine vei regreta răul făcut. Trebuie să fii născut ca să poți face rău. Altfel nu poți și nici nu vei putea vreodată. Acesta a fost mesajul cu care a ajuns la mine. Așa cum se întâmplă în acele situații  în care un om vorbește despre o trăire a lui și tu știi exact ce vrea să spună. Georgiana Drăghici a trecut de sticlă. În spatele acestei forțe de comunicare și de persuasiune, se pot găsi multe explicații despre structura invitatei lui Gheorghe Smeoreanu. Și dacă ne-a păcălit pe amândoi, niciunul jurnalist virgin în problematicile de abureală publică, Georgiana Drăghici tot a reușit ceva. A fost mai autentică pe TV decât orice personaj  al ultimilor ani. A abordat deschis subiectul frustrărilor, discuțiilor din dormitor și al slăbiciunilor umane. Rar caz, foarte rar, într-un mediu (cel al presei fiind inclus) în care toți încearcă să pară frații nemediatizați ai lui Spiderman, simbolurile imunității și rezistenței, iar femeile sunt dispuse să poarte pantaloni o viață decât să-și recunoască o slăbiciune firească.  Pentru această ultimă trăsătură, extrem de rară, în piesa de săptămana trecută o voi numi Femeia.

În rest, dragi cititori, descinderi, proiecte, cheltuieli, scandaluri publice, evenimente și tot ce ne-a mai rezervat peisajul argeșean, găsiți mai departe în „Ancheta”.

Motto-ul retrospectivei de azi: Descifrează personajele pentru a înțelege piesa.

 

Comments

Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
 
Banner

Dosarul Primarului

EDITIE SPECIALA

Banner
Banner
Banner
Banner

Ads on: Special HTML